...

Plutesc in deriva in oceanul nimanui. In valuri vad proiectii de filme vechi si noi. Cad picaturi pe asfalt si il patrund si il preschimba de parca nu ar exista. Privesc vantul cum se incolaceste in jurul gatului meu, erotic morbid. E frica in mine si mi-e dor de tot ce puteam fi. Imi strig neputinta. N-am ecou... vartej de aburi ce frig, dar nu dor. Am pielea rosie, iar cada e usor vernil. Aduce a mucegai de illo tempore. De la cine sa invat sa inot acum? Imi ard ochii fara de lacrimi. Mi-au crapat buzele si curge lichid amar, lucios si stacojiu. Tot ce mai pot saruta sunt imagini de septembrie reflectate in valuri de dimineata. Apa va fi amara, iar eu voi rade cu ras de colombina arsa de soare. Si nimeni nu va stii ca am existat. Eu sunt tot ce mai am.